Curs de prim ajutor
Tot ce trebuie să știi despre acordarea primului ajutor în caz de accident rutier: apelul la 112, evaluarea victimei, resuscitarea cardio-respiratorie, oprirea hemoragiilor și utilizarea corectă a trusei medicale auto. Material esențial pentru examenul DRPCIV și pentru orice conducător auto.
6 capitole structurate
Număr unic de urgență
Pentru orice situație de urgență în România.
Instrumentar
- o foarfecă cu ambele vârfuri boante, cu lamă tăietoare pentru material textil tip postav gros de minimum 2mm
- un dispozitiv intermediar pentru respirație gură la gură cu valvă unidirecțională sau filtru
Materiale sanitare
- o rolă leucoplast
- minim patru bucăți de pansament rapid (plasture)
- cel puțin cinci pachete a câte 25 bucăți de comprese de tifon sterile
- fașă tifon – minim două bucăți pentru fiecare dintre dimensiunile: 5cm × 4m și 10cm × 4m
- două bucăți de bandaj nedeformabil triunghiular (ca dimensiuni, trebuie să aibă două laturi de minim 80 cm)
- cel puțin două bucăți de pansament steril absorbant de dimensiuni diferite
- vată medicinală sterilizată — 20 grame
- o bucată garou
- o fașă elastică
- două perechi de mănuși de unică folosință (pot fi confecționate din latex sau polietilenă)
Medicamente
- soluție dezinfectantă cu alcool sanitar — 70-50 ml
- pansament cu rivanol — 5 bucăți
Materiale diverse
- cel puțin 6 ace de siguranță
- minim o folie de supraviețuire izotermă care să aibă dimensiunile 2,10 m × 1,60 m
- o broșură de instrucțiuni de prim ajutor, autorizată de Ministerul Sănătății
- lista cu conținutul trusei
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgență și se aplică în cazul accidentelor înainte de intervenția cadrelor medicale. Scopul acordării primului ajutor este de a ține victimele în viață până la sosirea ajutorului medical calificat.
Se are în vedere asigurarea celor două funcții vitale ale organismului:
- respirația — plămânii asigură oxigenarea sângelui
- circulația sangvină — circulația sângelui în artere este asigurată de către inimă; oprirea ei nu mai permite alimentarea cu oxigen a organismului
Atenție! În cazul în care creierul este lipsit de oxigen, suferă leziuni ireversibile chiar și după 5 minute!
Conducătorul auto care ajunge primul în locul unui accident soldat cu victime are următoarele obligații:
- să oprească imediat la locul accidentului și să îndepărteze persoanele curioase
- să ceară ajutorul persoanelor din jur (dacă se află la fața locului, este de preferat o persoană calificată)
- să utilizeze trusa de prim ajutor din dotare
- să debaraseze victima și să o poziționeze în funcție de leziunile pe care le prezintă
- să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea împiedica sau îngreuna respirația și circulația normală a sângelui
- să stabilească prioritățile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie, fracturi)
- să trateze rănile și arsurile, dacă este cazul
- să evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei
- să apeleze la numărul de urgență 112, comunicând și ce fel de salvare este necesară și dacă este nevoie de descarcerare
- dacă este posibil să asigure transportul victimei la spital și să urmărească pe timpul transportului funcțiile respiratorie și cardiacă ale victimei, precum și oprirea hemoragiilor
- să comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului, ce măsuri de prim ajutor s-au acordat, ora și minutul aplicării garoului, medicamentele administrate, dacă au apărut schimbări importante în starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului, dacă s-a produs decesul și ora la care a avut loc
- să se întoarcă la locul accidentului în cazul în care a însoțit victima la spital
- să indice organelor de anchetă, cât mai exact, locul victimei și al vehiculului, dacă acestea au fost deplasate între timp
- să nu șteargă urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare
- să prezinte organelor de anchetă martorii prezenți în momentul producerii accidentului
În urma producerii unui accident pot rezulta mai multe victime, iar scoaterea lor din autovehicul trebuie executată cât mai rapid și cât mai corect.
Încercați să scoateți victimele din vehiculele accidentate, nu prin tragere sau împingere, ci prin ridicare, astfel încât, pe cât posibil, corpul și membrele să fie la același nivel, pentru a nu agrava leziunile. Dacă nu este posibilă scoaterea victimelor, trebuie așteptat echipajul de descarcerare.
Efectuați o evaluare rapidă a stării victimelor, stabilind urgențele prin identificarea simptomelor caracteristice fiecărei stări a accidentatului.
Urgențele de gradul I sunt:
- victimele cu stop respirator
- victimele cu stop cardiac
- victimele care prezintă arsuri pe suprafața corpului
Stop respirator
Reprezintă oprirea bruscă a activității pulmonare. Mai este cunoscut și sub denumirea de asfixie.
Semne de recunoaștere:
- diminuarea sau oprirea mișcărilor respiratorii
- învinețirea tegumentelor, în special a feței
- puls rapid
- pierderea cunoștinței
Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:
- Metoda respirației artificiale gură la gură: avantajul acestei metode constă în faptul că nu necesită echipament special și nici manevre obositoare. Pulsul se verifică la epiglotă (lângă Mărul lui Adam). Accidentatul stă întins pe spate, cu fața în sus. Se controlează căile respiratorii superioare pentru a avea siguranța că nu sunt blocate cu sânge, secreții, noroi sau alți corpi străini. În cazul înfundării lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul degetelor. Salvatorul se așează în genunchi, lângă capul victimei. Se trece mâna stângă pe sub ceafa accidentatului și se împinge în sus, astfel încât să se asigure o extensie a cefei. Această manevră asigură eliberarea căilor respiratorii superioare acoperite de limbă, știut fiind că, la accidentații care și-au pierdut cunoștința, limba cade în fundul gâtului. După aceste manevre de pregătire, salvatorul trage aer în piept și, aplicându-și gura pe gura deschisă a accidentatului, insuflă aerul din plămânii săi în cei ai victimei. În tot acest timp, nările accidentatului trebuie astupate cu ajutorul celeilalte mâini, pentru a împiedica refularea aerului. În timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmărindu-se umflarea abdomenului cu aerul insuflat. După fiecare insuflare, în timp ce salvatorul inspiră, se vor lăsa libere gura și nasul accidentatului. În acest fel aerul introdus în plămânii victimei este eliberat datorită elasticității cuștii toracice. Ritmul de insuflare va fi de 10-16 cicluri pe minut și va fi menținut până când victima începe să respire autonom.
- Metoda respirației artificiale gură la nas — dacă nu se poate deschide gura victimei.
- Manevra Heimlich — presupune ridicarea și coborârea alternantă a victimei cu priză subabdominală.
Stop cardiac
Reprezintă întreruperea activității inimii. În consecință, sângele nu mai este pompat în organele corpului, deci nu mai există puls, iar persoana își pierde cunoștința și nu mai respiră.
Semne de recunoaștere:
- puls slab sau absent la artera carotidă
- relaxarea completă a musculaturii
- pierderea reflexelor
- mărirea pupilelor
- transpirații reci
- greutate în respirație
- pierderea cunoștinței
Resuscitarea cardiacă se poate efectua prin masaj cardiac extern, care urmărește reanimarea bătăilor cardiace în cazul în care inima a încetat să mai bată. Metoda constă în aplicarea unor presiuni ritmice asupra inimii, prin intermediul cuștii toracice.
Victima este culcată pe spate, pe un plan tare, cu capul mai jos decât restul corpului. Salvatorul își așează palmele suprapuse pe locul corespunzător inimii în cușca toracică, adică în stânga extremității de jos a sternului (osul pieptului). Palmele salvatorului vor exercita presiuni ritmice, astfel încât toracele victimei să fie turtit cu 3-4 cm, într-un ritm de 60 apăsări pe minut. Compresiunile și decompresiunile ritmice îndeplinesc funcția de pompare a sângelui în vasele sanguine.
În general, la scurtă vreme după aplicarea masajului cardiac extern, inima își reia activitatea spontană. Reluarea activității se poate observa după reapariția pulsului și colorarea pielii și mucoaselor. Accidentatul își recapătă cunoștința, iar reflexele reapar.
În cazul unui stop cardio-respirator, este necesar să se execute concomitent și respirația artificială și masajul cardiac extern. În această situație este necesară prezența a doi salvatori care să execute concomitent manevrele. Alternarea mișcărilor va fi următoarea: la patru compresiuni de masaj cardiac — o insuflare de aer. În eventualitatea că nu există decât un singur salvator, acesta va efectua, în ritmul amintit mai sus, ambele manevre.
În cazul copiilor, compresiile pentru masajul cardiac extern se vor face cu blândețe, cu două degete.
Arsuri
Reprezintă accidente provocate de căldură sub diferite forme, de agenți chimici, electricitate sau iradiații. Afecțiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeței arse, profunzimea arsurii și modul de evoluție a leziunii locale.
Clasificarea arsurilor:
1) În funcție de suprafața arsurii:
- sub 15% din suprafața corpului
- între 15-30% din suprafața corpului
- între 30-40% din suprafața corpului
- peste 40-50% din suprafața corpului
2) În funcție de profunzimea arsurii:
- gradul I — afectează epidermul (stratul superficial al pielii) și se manifestă printr-o roșeață, congestia pielii, durere, edem
- gradul II — afectează epidermul (stratul superficial al pielii) și o parte a dermului (stratul mijlociu al pielii) și se manifestă prin prezența de vezicule cu conținut limpede transparent, edem, durere
- gradul III — distrug epidermul, dermul și hipodermul (stratul profund al pielii) și se manifestă prin prezența de vezicule cu conținut sanguinolent, edem, durere
- gradul IV — se manifestă prin escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în întregime
Primul ajutor în cazul arsurilor:
- scoaterea victimei de sub influența agentului care determină arsurile
- stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură
- resuscitare cardio-respiratorie, dacă e cazul
- zonele arse se acoperă cu pansamente groase și sterile (tifon). Atenție! Nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse
- numai în cazul arsurilor chimice, arsura va fi spălată cu apă din abundență
- nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente sau prafuri
- pe timpul transportului către spital, accidentatul va fi învelit cu o haină sau o pătură, pentru menținerea unei temperaturi confortabile
Hemoragia
O hemoragie reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular.
În funcție de cantitatea sângelui pierdut:
- mică (mai puțin de 500 ml)
- medie sau mijlocie (1/3 din cantitatea de sânge)
- mare (aproximativ jumătate din cantitatea de sânge)
- letală (mai mult de jumătate din cantitatea de sânge)
În funcție de tipul vasului din care curge sângele:
- arteriale — sângele este roșu deschis și curge ritmic în plagă
- venoase — sângele este roșu închis și curge în valuri
- capilare — sângele musteșe în plagă
În funcție de locul unde se scurge sângele:
- interne — sângele se scurge într-o cavitate închisă
- externe — sângele apare la suprafața corpului în mod direct
- exteriorizate — sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul
Gravitatea unei hemoragii se determină după cantitatea de sânge pierdut. Sângele arterial e mai deschis la culoare decât cel venos.
Semnele de recunoaștere ale unei hemoragii interne:
- amețeli
- transpirații reci
- respirație accelerată
- tensiune arterială scăzută
- puls rapid
- frisoane
- agitație
- convulsii
- leșin
Intervenții în caz de hemoragii:
Se opresc eventualele hemoragii prin utilizarea garoului, întotdeauna deasupra rănii, dacă hemoragia e la membre, sau a unui pansament compresiv, dacă e la cap sau trunchi. Dacă folosim garoul, alături, pe un bilet se va preciza momentul la care acesta a fost pus, pentru a permite desfacerea acestuia la fiecare jumătate de oră, prevenind necrozarea zonei respective.
Atenție! Garoul nu poate fi menținut aplicat unei victime mai mult de două ore; după mai mult de două ore se pot afecta țesuturile. La fiecare 15 minute se va slăbi pentru scurt timp garoul, pentru a permite alimentarea cu sânge a membrului.
Rolul de garou improvizat îl poate îndeplini o curea lată sau o fâșie de material textil. Se evită folosirea de sfoară sau sârmă, deoarece pot tăia țesuturile.
Hemoragia nazală se oprește prin strângerea nărilor timp de câteva minute.
În timpul transportului se are în vedere asigurarea funcțiilor respiratorii și circulatorii ale victimei: astfel, dacă a pierdut mult sânge, picioarele vor fi plasate mai sus de nivelul capului.
Plaga
Plaga (rana) reprezintă o ruptură a țesuturilor, rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.
În funcție de profunzimea lor, plăgile pot fi:
- excoriații (zgârieturi)
- superficiale — interesează straturile pielii
- profunde — sunt interesați mușchii, vasele, nervii, diferite organe, oase
Plăgile se dezinfectează cu soluție iodată sau alcool, se spală și curăță cu apă oxigenată (peroxid) și se pansează cu tifon steril (nu cu vată). Spălarea și curățarea se face dinspre interior spre exterior, iar în cazul în care se află și corpi străini în plagă, se vor lăsa în poziție, deoarece scoaterea acestora poate genera complicații, intervenția fiind finalizată de un cadru medical specializat.
Entorsa
Entorsa este o leziune traumatică a unei articulații rezultată în urma unei mișcări bruște, dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.
În general entorsele se întâlnesc la nivelul gleznei, genunchiului, pumnului și degetelor.
Tipuri de entorse:
- ușoară — fibrele ligamentelor se supraîntind sau se rup ușor
- moderată — fibrele ligamentelor se rup parțial, dar fără să ducă la o ruptură completă
- severă — unul sau mai multe ligamente se rup complet, iar zona este dureroasă, umflată, de culoare negru-albăstrui
Semne de recunoaștere ale unei entorse:
- un sunet ca o pocnitură
- sensibilitate a zonei afectate
- durere
- umflare a zonei afectate
Măsuri de prim ajutor în cazul unei entorse:
- imobilizarea zonei afectate
- aplicarea de comprese cu apă rece sau gheață
- administrarea calmantelor
- se va evita utilizarea membrului lezat
- transportarea rănitului la spital
Fractura
Fractura înseamnă ruperea unui os sau a unui cartilaj al unui membru al corpului. Cel mai des, acestea apar la nivelul membrelor, iar cei mai predispuși la producerea fracturilor sunt persoanele în vârstă, datorită elasticității mai mici a oaselor.
Fracturile pot fi:
- închise — pielea rămâne intactă
- deschise — osul perforează pielea și este vizibil din exterior
Semne de recunoaștere ale unei fracturi:
- durere spontană
- deformarea regiunii
- vânătaie
- lipsa transmiterii mișcărilor
Primul ajutor în cazul unei fracturi:
- accidentatul va fi poziționat în funcție de zona fracturată
- curățarea, dezinfectarea și pansarea, în cazul fracturilor deschise
- imobilizarea provizorie a regiunii afectate cu ajutorul atelelor (se pot improviza din bucăți de scândură, lemn, metal, plastic rigid)
- calmarea durerii prin administrarea unor calmante
- transportarea victimei la spital
Un aspect determinant în cazul accidentelor cu victime este transportul acestora, datorită complicațiilor ce pot apărea în urma manevrelor făcute pentru a urca victimele în Ambulanță sau în oricare alt mijloc de transport.
În timpul imobilizării, victima trebuie manevrată cu atenție sporită, iar ridicarea și poziționarea sa pe targă trebuie să se efectueze cu ajutorul mai multor persoane care se vor așeza la capul și la picioarele celui ce trebuie ridicat.
Această manevră trebuie făcută prin ridicare și nu prin tragere sau împingere, astfel încât capul, gâtul și trunchiul să fie menținute în același plan.
Poziția victimei, în mod obligatoriu, trebuie să rămână pe tot timpul transportului identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului. De asemenea, poziția tărgii trebuie să fie întotdeauna orizontală, iar victima trebuie poziționată cu capul înspre direcția de deplasare.
Odată începute, manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate și pe timpul transportului, dacă victima nu dă semne de restabilire a funcțiilor vitale.
În funcție de leziunile și de starea pe care victima o prezintă, poziționarea va fi:
- luxații, entorse sau fracturi — poziția corectă va fi cea de repaus (inactivitate)
- hemoragii mari — victima va fi poziționată pe spate, cu membrele inferioare ridicate la 30-40 grade față de poziția trunchiului
- stop cardio-respirator — poziția victimei va fi cea pe spate
- fractură de antebraț, maxilar sau mandibulă — poziția victimei va fi șezând
- fractură costală, victima fiind conștientă — aceasta va fi poziționată semiașezat cu spatele sprijinit
- fractură costală, victima fiind inconștientă — aceasta va fi poziționată lateral pe partea bolnavă
- fractură craniană — victima va fi poziționată orizontal, pe o parte
- fractură de coloană vertebrală — de preferat e ca victima să nu fie mișcată până la sosirea medicului, dar dacă nu există altă posibilitate, aceasta se transportă legată de o suprafață rigidă și plană (scândură, ușă) și se preferă un mijloc de transport cu platformă
Cum se acordă primul ajutor în cazul unui accident rutier?
Când ești primul la locul unui accident rutier, secunda în care reacționezi corect contează enorm. Creierul lipsit de oxigen suferă leziuni ireversibile în doar 5 minute, iar până la sosirea ambulanței pot trece mai multe minute. Iată ordinea logică în care trebuie să acționezi.
1. Asigură siguranța zonei. Înainte să te apropii de victimă, oprește mașina cât mai aproape de marginea drumului, pune avariile, îmbracă o vestă reflectorizantă și amplasează triunghiurile reflectorizante la o distanță corespunzătoare pentru a avertiza ceilalți participanți la trafic. Verifică să nu existe pericole imediate (carburant scurs, fum, fire electrice, vehicul instabil). Un al doilea accident produs peste primul pune și mai multe vieți în pericol.
2. Apelează 112. Acesta este numărul unic de urgență în România. Comunică operatorului trei lucruri esențiale: locul exact (drum, kilometru, repere vizibile), numărul de victime și starea lor (dacă respiră, dacă sunt conștiente, dacă sângerează masiv), și dacă este nevoie de descarcerare — adică dacă victima e prinsă în vehicul. Nu închide telefonul până nu îți spune operatorul.
3. Evaluează victima fără să o muți. Verifică dacă respiră (urmărește mișcările pieptului, ascultă lângă gură 10 secunde) și dacă are puls (la artera carotidă, pe gât, lângă mărul lui Adam). În principiu, nu mișca victima — orice deplasare necontrolată poate agrava o fractură de coloană vertebrală. Excepție: dacă există pericol iminent (foc, scurgere de carburant) sau dacă trebuie să eliberezi căile respiratorii.
4. Acordă primul ajutor în ordinea urgențelor vitale. Prioritățile sunt clare: prima dată stopul cardio-respirator (resuscitare gură la gură + masaj cardiac extern, în ritmul de 4 compresiuni la 1 insuflare dacă ești singur), apoi hemoragiile mari (garou aplicat deasupra rănii la membre, pansament compresiv la cap sau trunchi), apoi fracturile (imobilizare cu atele improvizate, fără să încerci să „pui osul la loc"). Pentru o victimă inconștientă dar care respiră, poziția laterală de siguranță previne sufocarea cu propria limbă sau cu vărsături.
5. Rămâi cu victima și nu îi da nimic de băut sau de mâncat. Vorbește-i, chiar dacă pare inconștientă — vocea calmă o ajută. Notează ora la care ai aplicat garoul (se slăbește pentru câteva secunde la fiecare 15 minute și nu se ține mai mult de 2 ore). Când sosește ambulanța, comunică echipajului medical tot ce ai observat și toate manevrele pe care le-ai făcut.
Important: primul ajutor competent salvează vieți, dar manevrele inutile sau greșite pot agrava starea victimei. Dacă nu ești sigur ce să faci, urmează instrucțiunile operatorului de la 112 — te poate ghida pas cu pas până sosește ambulanța.
Ce conține trusa medicală auto?
Conform legislației, orice autovehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să aibă în dotare o trusă medicală de prim ajutor omologată. Lipsa ei se sancționează contravențional, iar la inspecția tehnică periodică (ITP) e verificată obligatoriu.
Conținutul trusei e standardizat și acoperă patru categorii principale, gândite pentru a permite intervenții de bază în caz de accident:
- Instrumentar — o foarfecă cu vârfuri boante pentru a tăia haine, un dispozitiv intermediar pentru respirație gură la gură cu valvă unidirecțională.
- Materiale sanitare — leucoplast, plasturi, comprese de tifon sterile, fașe (5 cm și 10 cm), bandaj triunghiular, pansamente sterile absorbante, vată sterilizată, garou, fașă elastică, mănuși de unică folosință.
- Medicamente — soluție dezinfectantă cu alcool sanitar, pansament cu rivanol.
- Materiale diverse — ace de siguranță, folie de supraviețuire izotermă (2,10 m × 1,60 m), broșură de instrucțiuni autorizată de Ministerul Sănătății, lista cu conținut.
Trusele se cumpără gata echipate, omologate, de la farmacii sau magazine auto autorizate — nu se improvizează. Atenție și la termenele de valabilitate: pansamentele sterile, dezinfectanții și rivanolul expiră; verifică trusa cel puțin o dată pe an și înlocuiește componentele expirate.
Pentru lista detaliată cu toate cantitățile exacte, vezi capitolul „Conținutul minim al trusei de prim ajutor" de mai sus.
Întrebări frecvente despre primul ajutor
Răspunsuri practice pentru situații reale și pentru pregătirea examenului DRPCIV.